Articol de opinie semnat de Alexandru Cozer, Jurnalist, comentator politic.

Republica Moldova și-a propus ambițiosul obiectiv de a deveni membră a Uniunii Europene până în anul 2030, în condițiile semnării tratatului de aderare 2 ani mai devreme. Cu toate că, oficial, de la Bruxelles ni se transmite că obiectivul este unul realist și că poate fi atins de către țara noastră în termenii propuși, un domeniu cheie, lăsat pe plan secundar în ultima perioadă pe fundalul războiului din Ucraina și a problemelor economice, poate să ne joace festa și să dea peste cap ambițiile noastre europene. Este vorba despre justiție, un domeniu despre reformarea căruia în Moldova se vorbește de decenii, fără a înregistra însă progrese cu adevărat vizibile. 

Țara cu cea mai coruptă justiție din Europa, cu zero magistrați condamnați definitiv pentru corupție

În august 2015, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, semna un articol fără precedent în publicația americană New York Times, în care califica Republica Moldova drept un stat capturat de către oligarhi. Atunci Jagland arăta cu degetul în special spre justiție, pe care o califica total nefuncțională și aflată în slujba grupării oligarhice care efectiv stâpăneau țara. 

Editorialul lui Jagland apărea într-un context în care Republica Moldova ținea prima pagină a presei de pe tot mapamondul prin șocanta schemă în urma căreia Banca Națională a fost efectiv jefuită de un miliard de dolari. Iar asta la doar un an după ce zeci de miliarde de dolari, bani murdari rusești, au fost spălați prin intermediul sistemului bancar moldovenesc, cu largul concurs al sistemului judecătoresc. Bani care ulterior au ajuns în Occident și prin care Rusia și-a finanțat acțiunile de subminare a democrațiilor și a declanșat practic ceea ce recunoaștem astăzi la nivel global ca „război hibrid”. 

Justiția din Republica Moldova devenise atunci efectiv o anexă a grupării oligarhice care controla atât economic cât și politic Republica Moldova, acționând în complicitate cu infractorii la aceste crime economice transnaționale. Topurile internaționale din acea perioadă plasau constant Moldova între țările cu cea mai coruptă justiție din Europa sau chiar din lume. Un exemplu în acest sens este Indicele Competitivității Globale 2015, publicat de către World Economic Forum, în care Republica Moldova se clasa pe poziția 144 din tot atâtea țări din lume la capitolul „corupție judiciară”. 

În ciuda acestei situații, mai bine de un deceniu mai târziu și la peste 6 ani după ce oligarhul care capturase statul, Vladimir Plahotniuc, evadase din Republica Moldova, țara noastră nu are în continuare nici măcar un magistrat condamnat definitiv pentru corupție. „Performanță” unică în Europa. Cu toate că au existat câteva cazuri de judecători lipsiți de imunitate pentru acte de corupție în această perioadă, dosarele penale în care aceștia erau vizați s-au înglodat sau chiar mușamalizat. 

Toamna lui 2019 venise cu percheziții și rețineri la judecătorul CSJ Oleg Sternioală și colegul său, președintele instanței supreme – Ion Druță. Cei doi erau considerați instrumente cheie în sistemul prin care Plahotniuc controla justiția. Cu toate că au fost eliminați din sistem și au fost acuzați de îmbogățire ilicită, spălare de bani sau amestec în înfăptuirea justiției, 6 ani mai târziu cei doi sunt în continuare liberi, iar dosarele în care sunt vizați au intrat pe linie moartă. 

În Procuratură situația nu este mai bună. Foștii procurori generali care au contribuit la capturarea statului și crimele economice din acea perioadă sunt toți absolut liberi, nefiind nici măcar cercetați penal. Basma curată a scăpat și fostul șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, singura figură importantă din instituție în perioada statului capturat vizată ulterior în dosare penale. 

Emblematice în acest sens sunt și cazurile judecătorilor care au participat în schema laundromat, adică au facilitat spălarea zecilor de miliarde de dolari provenind din Federația Rusă. Condamnările acestora în prima instanță au venit abia un deceniu mai târziu, când însă expirase termenul de prescripție

Spre comparație, în România, în ultimii 20 de ani, peste 100 de magistrați (judecători și procurori) au fost condamnați pentru corupție. 

Așadar, putem constata că sistemul moldovenesc de justiție și-a creat un mecanism de autoprotecție pe interior, ignorând chiar și cele mai grave acte de corupție comise de procurori și judecători și practic menținând sentimentul că orice sau aproape orice este posibil fără a plăti pentru faptele comise. 

 Oficialii europeni, profund îngrijorați de situația din justiție

În ultima perioadă am avut discuții off-line cu mai mulți oficiali europeni aflați în vizită la Chișinău sau ambasadori ai statelor UE. În cadrul absolut tuturor discuțiilor, principala îngrijorare viza justiția. 

Democrația într-un stat poate funcționa doar dacă justiția este independentă, iar la baza acțiunilor celor care o înfăptuiesc stă integritatea. Uniunea Europeană nu-și poate permite să aibă un stat membru care să revină la situația de până în 2019, când o grupare oligarhică efectiv controla absolut totul în stat. 

O astfel de țară membră ar putea deveni un pericol la stabilitatea internă a Uniunii Europene și crea precedente care pot șubrezi puternic valorile comunitare. Deja unele state est-europene au înregistrat derapaje în acest domeniu care trezesc îngrijorări și nemulțumiri. În condițiile în care situația în statele în cauză este oricum incomparabil mai bună decât în Republica Moldova. 

În aceste condiții, dacă la Bruxelles nu vor fi văzute progrese adevărate în domeniul justiției, orice performanță în alt domeniu, indiferent de cât de spectaculoasă ar fi ea, nu va putea fi un argument suficient pentru a fi acceptați ca membri UE. Cu precizarea că fără o justiție corectă și performanțele în alte domenii sunt aproape imposibile. 

2026 este un an decisiv pentru țara noastră în acest sens. Mai multe dosare răsunătoare se află pe rol. Iar dacă soluțiile vor fi în continuare tergiversate, atunci șansele de a încheia negocierile de aderare până la finalul lui 2027 sunt infime. 

Guvernanții își pun în acest sens mari speranțe în procedura de vetting, evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. La sfârșitul anului trecut, președinta Maia Sandu chiar a cerut extinderea mecanismului de evaluare externă. Unul care dă însă tot mai multe rateuri în ultima perioadă, în condițiile în care procurori și judecători controversați l-au trecut, chiar dacă, în unele cazuri, picaseră anterior pre-vettingul. Soluții magice nu există. Este însă, în mod cert, nevoie de mult mai multă atenție, atât de la Chișinău cât și de la Bruxelles asupra acestui domeniu. Pentru că doar o justiție funcțională și integră poate garanta democrația și dezvoltarea economică. În lipsa unui astfel de sistem de justiție însă atât micile progrese economice cât și democrația pot fi pierdute, iar odată cu ele și orice șansă de aderare la UE. Iar noi cunoaștem asta cel mai bine, pentru că am trăit-o pe propria piele în perioada statului capturat. 

Opiniile exprimate aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția mișcării civice Inițiativa Europeană.