Articol de opinie semnat de Ion Mihalachi, student la Colegiul Europei, Studii Economice Europene.

Ascensiunea populismului în Moldova

Anul 2025 a fost marcat de o avalanșă a promisiunilor populiste în Republica Moldova, odată cu alegerile parlamentare din septembrie. Politicienii s-au întrecut în oferte spectaculoase, dar nerealiste din punct de vedere bugetar: de la pensii și salarii majorate peste noapte, la gaze naturale de trei ori mai ieftine și îndemnizații de până la 200 de mii de lei pentru nou-născuți. Astfel de propuneri, cel mai des lipsite de orice acoperire bugetară, reprezintă tendința politicienilor populiști de a specula vulnerabilitățile economice ale populației.

Deși electoratul și-a reconfirmat direcția pro-europeană de integrare a țării, votul cetățenilor a deschis calea partidelor populiste spre forul legislativ al țării, iar mesajele acestora continuă să aibă priză la public, mai ales în rândul celor afectați de sărăcie. Scopul mesajelor populiste este de a crește nemulțumirea populației față de actuala guvernare, dar și de a eroda încrederea cetățenilor în instituțiile statului, prin proiectarea unei realități ipotetice, mult mai confortabile, în eventualitatea realizării acestor promisiuni. Avertismentele experților indică un risc real privind exploatarea discursului populist de către forțe ostile integrării europene, precum Rusia, care mizează pe slăbiciunile sociale și instituționale pentru a submina direcția strategică a Moldovei de integrare în Uniunea Europeană. În acest context, guvernarea de la Chișinău trebuie să navigheze această nouă realitate politică cu maximă vigilență și responsabilitate, fără a se lăsa atrasă în capcana populismului.

Ofensiva opoziției și echilibristica guvernării

Opoziția parlamentară și extra-parlamentară a intrat în ofensivă adoptând o strategie populistă pe parcursul întregului an 2025, culminând cu perioada electorală a alegerilor parlamentare din 28 septembrie. Același discurs a fost continuat și în noua legislatură odată cu intrarea acestora în Parlament. Partidele populiste s-au remarcat printr-o serie de promisiuni sociale care sfidează realitățile economice ale Moldovei. Una dintre cele mai sonore propuneri prevedea majorarea pensiei minime la 5,000 sau chiar 6,000 de lei. Potrivit experților, asemenea angajamente ar costa suplimentar statul peste 10 miliarde de lei anual. În lipsa acestor resurse, ar fi nevoie de creșterea drastică a taxelor, tăieri severe a finanțării altor domenii importante, precum educație, sănătate sau agricultură, sau o inflație galopantă. Cu alte cuvinte, nota de plată ar urma să fie achitată tot de cetățeni. În discursul său politic, opoziția ignoră aceste consecințe, prezentând doar beneficiile imediate.

Pe lângă promisiunile legate de pensii, o parte dintre partide au garantat accesul la gaze naturale de trei ori mai ieftine, evitând să explice cum vor negocia aceste condiții sau care vor fi costurile politice ale acestor aranjamente. Acest tip de discurs construiește iluzii în rândul populației și subminează așteptările realiste privind dezvoltarea sustenabilă a țării.

Deși PAS a încercat să se diferențieze de populismul agresiv al opoziției, nici guvernarea nu a fost complet imună la acest trend în ascensiune. În preajma alegerilor parlamentare din 2025, Guvernul a anunțat mai multe ajutoare sociale excepționale, prezentate drept sprijin pentru categoriile vulnerabile. Deși justificate oficial prin contextul crizelor multiple, aceste măsuri au fost percepute ca utilizare a politicilor sociale în scop electoral, prin creșteri de beneficii concentrate strategic înaintea alegerilor.

Un alt exemplu de populism, mai degrabă simbolic decât bugetar, este campania „Cumpăr BUN de-acasă”, lansată de Ministerul Agriculturii și promovată intens de deputații PAS. Spre deosebire de populismul fiscal agresiv, acest tip de gest are o anumită logică economică și nu riscă destabilizarea bugetară, dar poate submina încrederea Uniunii Europene în angajamentele Moldovei privind libera concurență. Deși inițiativa încurajează consumul de produse autohtone și are un impact pozitiv asupra economiei rurale, ea reprezintă, în esență, o formă de protecționism economic pe care Uniunea Europeană o consideră incompatibilă cu regulile sale. Totuși, campania dată a fost folosită de PAS pentru a întări mesajul de apropiere față de cetățeni și susținere a fermierilor. În contextul aderării la UE, astfel de inițiative transmit un semnal greșit și riscul intensificării impulsurilor populiste ale politicienilor, erodând încrederea partenerilor europeni în seriozitatea parcursului nostru european. 

Cu toate acestea, guvernarea a reușit să mențină un echilibru dintre responsabilitate fiscală, empatie socială și popularitate. Astfel, guvernul a evitat derapajul politicilor publice într-un populism extrem, a ocolit măsurile nesustenabile și a preferat intervenții calibrate: majorări graduale ale pensiei minime, compensarea parțială a facturilor la energie, începerea procesului de elaborare a noii legi a salarizării. Aceste intervenții au fost posibile datorită sprijinului financiar european, inclusiv prin Planul de Creștere pentru Moldova (Growth Plan) în valoare de 1,9 miliarde de euro, care oferă resurse, dar și condiționalități stricte legate de disciplina fiscală și reformele structurale. Premierul Alexandru Munteanu a reiterat această abordare la prezentarea bugetului pe 2026, subliniind că, deși guvernul ar vrea să crească pensiile și salariile, o va face „prudent și în limitele realiste ale bugetului”.

Între responsabilitate și tentație

Anul 2026 pune Moldova la răscrucea dintre responsabilitate economică și atracția irezistibilă a populismului. Bugetul proaspăt adoptat oferă o direcție clară: investiții record în infrastructură, energie, agricultură și comunități locale, concomitent cu menținerea unor politici sociale prudente. Este, practic, o declarație de intenție a guvernării că mizează pe dezvoltare sustenabilă și pe parteneriate cu Occidentul (în special Uniunea Europeană, care finanțează o bună parte din deficit) pentru a livra bunăstare reală cetățenilor.

Realitatea economică nu poate fi păcălită de slogane electorale. Orice guvern, fie el pro-european sau populist, se va lovi de aceleași constrângeri bugetare odată ajuns la putere. Diferența constă în filozofia și modalitatea de intervenție: investim azi în ce va aduce prosperitate mâine, sau consumăm astăzi pe datorie și vom plăti mâine cu vârf și îndesat? Notăm că atât puterea, cât și opoziția de la Chișinău au manifestat, în măsuri diferite, apucături populiste. Diferența este că, sub presiunea responsabilității guvernării, PAS a trebuit să își tempereze propriile promisiuni și să găsească un echilibru. Campania „Cumpăr BUN de-acasă” arată dorința de a face populism constructiv, canalizat spre obiective benefice mai degrabă, decât populism distructiv care aruncă țara în haos financiar. Rămâne de văzut dacă această rețetă va reuși să mențină susținerea populară.

Pentru Moldova, miza anului 2026 este enormă: continuarea parcursului european și a reformelor necesită perseverență și uneori măsuri austere, însă societatea, obosită de reforme, vrea rezultate rapide. În acest context, populismul rămâne un adversar de temut, o continuă ispită seducătoare ce promite prosperitate fără efort. Rolul unui guvern responsabil este să explice onest, clar și transparent ce se poate și ce nu se poate, să ofere o viziune credibilă de viitor și să livreze, pas cu pas, politici publice ce aduc schimbări în bine. Aceasta este unica soluție de a demonta, cu probe și fapte, retorica iluzorie a opozanților. 

Un exemplu de abordare pragmatică si responsabilă în acest cadru este programul „Satul European”, continuat cu finanțare din partea Uniunii Europene și integrat în prioritățile Planului de Creștere a Moldovei (Growth Plan). Programul finanțează sute de inițiative locale, demonstrând că se pot face lucruri concrete fără promisiuni absurde. Acest echilibru între responsabilitate fiscală și empatie socială este dificil de menținut, dar indispensabil pentru credibilitatea unei guvernări care își asumă integrarea europeană drept prioritate strategică.

Nu putem decât să sperăm că rațiunea economică va prevala asupra tentației populiste. Lecția istoriei economice ne spune că populismul în economie sfârșește, inevitabil, cu costuri uriașe: fie datorii împovărătoare, fie inflație și prăbușirea monedei, fie stagnare de durată. Moldova are șansa de a rupe acest cerc vicios prin perseverență și viziune pe termen lung. Pentru asta, atât guvernanții, cât și cetățenii trebuie să reziste împreună populismului și să ceară, în schimb, responsabilitate și competență.În același timp, vocile populiste nu se vor potoli. Opoziția va continua să compare orice dificultate cu promisiunile sale iluzorii: dacă prețurile nu scad destul, vor spune că ei ar fi adus benzină și gaz ieftin din Est; dacă salariile cresc doar cu 10-15%, vor întreba de ce nu se dublează; fiecare reformă nepopulară va fi exploatată la maxim și prezentată drept „dovadă” că guvernul nu lucrează pentru interesele oamenilor. Răbdarea populației va fi pusă la încercare, iar guvernarea va trebui să livreze rezultate tangibile înainte ca frustrările oamenilor să ridice curentul populist la un nou apogeu.

Opiniile exprimate aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția mișcării civice Inițiativa Europeană.