Democrația sub atac: cum își consolidează Republica Moldova reziliența în fața ingerințelor externe

Studiu analitic semnat de Igor Zaharov: Expert asociat al Mișcării civice "Inițiativa Europeană ".

De la începutul invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, Republica Moldova a devenit frontul unui nou tip de conflict, unul hibrid, purtat cu dezinformare, corupție electorală și presiuni economice. Aspirând deschis și cu pași concreți către statutul de membru al Uniunii Europeane, Republica Moldova s-a trezit ținta unor ingerințe străine agresive menite să-i submineze drumul european și stabilitatea internă.

Confruntate cu aceste pericole, autoritățile Republicii Moldova au întreprins, începând cu 2022, o serie de măsuri fără precedent pentru a crește reziliența statului și a societății în fața amenințărilor hibride. Eforturile au vizat mai multe paliere: întărirea cadrului legal și instituțional pentru combaterea dezinformării și finanțărilor ilicite, sancționarea elementelor interne care facilitau ingerința străină, sporirea securității cibernetice și cooperarea strânsă cu partenerii occidentali. În continuare, vom analiza modul în care autoritățile și societatea au făcut față acestor provocări, cu accent pe alegerile prezidențiale și referendumul din 2024, intervalul interelectoral și alegerile parlamentare din 2025.

Războiul din Ucraina și intensificarea amenințărilor hibride

Invazia rusă în Ucraina a avut un impact geopolitic imediat asupra Republicii Moldova. Chișinăul a luat decizia istorică de a-și depune candidatura la UE simultan cu Ucraina, văzând în integrarea europeană o ancoră de securitate și dezvoltare. În iunie 2022, Moldova a obținut statutul de candidat la UE, iar doi ani mai târziu, în iunie 2024, a deschis oficial negocierile de aderare în cadrul primei sale Conferințe Interguvernamentale cu UE. Însă această orientare pro-europeană fermă a fost întâmpinată de atenția nedorită a Rusiei, care a început să-și intensifice atacurile hibride menite să destabilizeze țara.

La scurt timp după izbucnirea războiului, încercările Moscovei de a submina guvernul pro-occidental de la Chișinău s-au înmulțit. Încă din 2022 au fost semnalate tentative de destabilizare internă, de la proteste orchestrate prin interpuși politici până la amenințări la adresa securității energetice. Bunăoară, Rusia a recurs la arma energetică, reducând livrările de gaze către Republica Moldova și provocând o criză energetică severă în iarna 2022-2023, concomitent cu bombardarea infrastructurii din Ucraina. În același timp, în regiunea separatistă Transnistria, unde ilegal staționează câteva sute de militari ruși, au avut loc incidente (explozii, alerte) interpretate ca posibile provocări menite să inducă panică. Un exemplu grăitor de război hibrid a fost fabricarea de către Rusia a unei crize energetice în regiune (după alegerile prezidențiale din Republica Moldova), sacrificând bunăstarea acelei regiuni separatiste pentru a submina autoritățile constituționale ale Chișinăului.

În paralel, serviciile moldovenești și partenerii externi au devoalat planuri mai grave de destabilizare orchestrate de Moscova. În februarie 2023, președinta Maia Sandu a dezvăluit că autoritățile au dejucat o tentativă de lovitură de stat pusă la cale de agenți ai Rusiei, inclusiv cei din gruparea paramilitara Wagner, care plănuiau să infiltreze indivizi cu pregătire paramilitară printre protestatarii opoziției pro-ruse pentru a provoca violențe și a răsturna guvernul ales democratic.

Dezinformarea ca instrument al războiului hibrid: amenințarea FIMI

Unul dintre principalele fronturi ale acestui război hibrid a fost și rămâne spațiul informațional. Republica Moldova s-a aflat de mult timp în raza propagandei ruse, inclusiv prin intermediul posturilor TV rusești retransmise local, al portalurilor online afiliate Kremlinului și al rețelelor sociale. După 2022, intensitatea campaniilor de dezinformare îndreptate împotriva Moldovei a atins cote nemaiîntâlnite, fenomen pe care experții îl încadrează sub acronimul FIMI/MIIS („Foreign Information Manipulation and Interference” - Manipularea Informațiilor și Ingerințele Străine). Practic, Moldova a devenit prima linie într-un nou tip de bătălie pentru adevăr: un „câmp de luptă democratic” unde algoritmii online modelează opinii, bani ascunși alimentează narațiuni false, iar operațiunile de influență transfrontaliere profită de vulnerabilitățile locale.

Narațiunile false promovate de Kremlin încearcă să exploateze clivajele socio-politice ale țării, de la nemulțumirile economice la identitatea lingvistică sau valorile tradiționale. De exemplu, un mesaj de dezinformare puternic vehiculat înaintea referendumului din 2024 susținea în mod fals că integrarea în UE ar aduce „pericole pentru valorile creștine și familia tradițională”, invocând sperietoarea drepturilor comunității LGBT+, sau că „UE va expropria terenurile agricole”, informații fără temei dar care au prins rădăcini în rândul unei părți a populației.

Aceste campanii de dezinformare fac parte integrantă din arsenalul de ingerințe al Moscovei. Alături de ele, Kremlinul a folosit finanțarea ilegală a partidelor pro-ruse, șantajul energetic, atacurile cibernetice, cumpărarea de voturi și propaganda agresivă. Toate aceste metode au fost observate direct în Moldova în ultimii ani. S-au înregistrat atacuri cibernetice împotriva sistemelor guvernamentale și electorale, alerte false cu bombă menite să perturbe secțiile de votare din diaspora (așa cum s-a întâmplat în timpul alegerilor prezidențiale din 2024, când au fost alertate în mod fals secții din Europa pentru a descuraja votul din străinătate), și chiar acte de sabotaj fizic precum incendierea sediului Comisiei Electorale Centrale și a unor mașini de poliție, cu scopul de a semăna haos și frică.

Amenințarea FIMI în Republica Moldova este una care combină dezinformarea clasică cu alte forme de interferență malignă. Ținta strategică a Moscovei a fost, și, probabil va continua să fie împiedicarea consolidării democrației și integrarea europeană a Moldovei, prin aducerea la putere a unor forțe politice obediente intereselor rusești.

Alegerile din 2024: rezistență în fața ingerințelor

În 2024, Moldova a trecut prin două exerciții democratice cruciale: alegerile prezidențiale (cu două tururi în octombrie–noiembrie) și un referendum constituțional privind orientarea pro-UE a țării (20 octombrie 2024). Ambele au fost marcate de o campanie agresivă de dezinformare și tentative de influență din partea Rusiei, însă autoritățile și societatea au dat dovadă de reziliență.

Referendumul pro-UE – care a propus înscrierea în Constituție a obiectivului aderării la Uniunea Europeană – a avut un rezultat strâns, evidențiind provocările interferenței ruse. Deși sondajele prealabile indicau un suport intern de ~60% pentru integrarea europeană, votul din 20 octombrie a consemnat un vot strâns: 50,35% “Da” vs 49,65% “Nu”. Această diferență de mai puțin de 1% ascunde însă un efort masiv de corupere a alegătorilor orchestrat de rețeaua pro-Kremlin.

Așa cum au relevat investigațiile ulterioare, în spatele discrepanței dintre sondajele de opinie și rezultatul final, s-au aflat operațiuni de influență fără precedent: poliția și procurorii au descoperit în perioada respectivă rețele de mită electorală în masă. De exemplu, au fost confiscate peste 20 de milioane de lei(circa 1,2 milioane USD) în numerar de la grupuri de persoane care veneau organizat din Moscova în Moldova, bani suspectați a fi destinați cumpărării de voturi contra aderării la UE. S-au găsit dovezi că aproximativ 130.000–140.000 de cetățeni (echivalentul a 8-10% din electorat) și-au vândut votul în primul tur al prezidențialelor și la referendum pe sume oferite de intermediari pro-ruși. Schemele erau complexe: o investigație sub acoperire realizat de o renumită publicație, Ziarul de Gardă, a arătat că votanții erau instruiți să se înscrie online pe liste, urmând să primească bani prin bănci rusești după ce dovedeau că au votat „corect”. În total, s-a estimat că până la 10% din alegători au fost influențați prin astfel de mijloace ilicite, cu zeci de milioane de dolari pompați în aceste operațiuni de corupere.

În ciuda tuturor acestor manevre, referendumul a trecut, iar la finalul anului 2024 Constituția Republicii Moldova a fost modificată pentru a stipula clar orientarea strategică de integrare europeană a țării. A fost o victorie importantă pentru guvernarea pro-europeană și partenerii săi occidentali, care au salutat curajul și determinarea moldovenilor de a-și decide viitorul.

Organizate în paralel cu referendumul, alegerile prezidențiale din toamna 2024 au reprezentat o altă bătălie crucială între tabăra pro-occidentală și cea pro-rusă. Președinta Maia Sandu, pro-europeană convinsă, a candidat pentru un nou mandat, avându-l drept principal contracandidat pe Alexandr Stoianoglo – fost procuror general care s-a prezentat drept “tehnocrat” moderat, însă era susținut din umbră de forțele pro-ruse (de Partidul Socialiștilor, în special). El a încercat să atragă electoratul centrist cu o retorică pretins pro-europeană, deși în realitate era preferatul Moscovei. În turul I, Stoianoglo a surprins prin accederea pe locul doi (26% voturi) după Sandu (42%), devansând alți candidați. În turul II al alegerilor prezidențiale, Sandu a obținut o victorie clară, cu 55,35% din voturi față de 44,65% Stoianoglo. Diferența de aproape 165.000 voturi – aproximativ 10 puncte procentuale – confirmă că nu a fost o competiție “la limită”, așa cum încerca să promoveze propaganda rusă, ci un vot de încredere semnificativ pentru Sandu.

Conform analizelor ulterioare, Kremlinul a pompat resurse uriașe în campania din 2024 pentru a o învinge pe Maia Sandu. Se estimează că peste 200 milioane de dolari – echivalentul a aproape 1% din PIB-ul Moldovei – au fost cheltuiți de Rusia prin interpuși pentru a susține candidații și partidele pro-ruse în alegerile prezidențiale. Această sumă colosală, care a alimentat propaganda, mituirea de votanți și alte operațiuni subversive, arată miza pe care Moscova a pus-o pe schimbarea puterii la Chișinău.

Rezultatul final al prezidențialelor, cu Maia Sandu realesă, a reprezentat o lovitură majoră dată influenței ruse și o gură de oxigen pentru forțele pro-democratice din țară. Totuși, acest scrutin a arătat cât de fragil este echilibrul și că urmează încercări dificile. Victoria covârșitoare a Maiei Sandu nu a descurajat Moscova, care a trecut rapid la intensificarea planurilor de intervenție în alegerile parlamentare din 2025.

Între scrutinuri: lecții învățate și acțiuni corective

Perioada dintre alegerile din 2024 și parlamentarele din 2025 a fost relativ scurtă – mai puțin de un an – dar a fost folosită intens de autorități și societatea civilă pentru a trage anumite lecții și a corecta vulnerabilitățile evidențiate de evenimentele anterioare. A fost un veritabil exercițiu de reziliență, în care lecțiile teoretice au fost transformate rapid în măsuri concrete pentru a proteja procesul democratic înaintea următorului scrutin.

Un prim obiectiv a fost tragerea la răspundere a celor implicați în fraudele din 2024, atât pentru justiție cât și ca element de descurajare. Pe filieră judiciară, un eveniment important care a demonstrat efectul reformei justiției a fost condamnarea, în august 2025, a Evgheniei Guțul – guvernatoarea (bașcanul) pro-rusă a autonomiei Găgăuzia – la 7 ani de închisoare, după ce s-a demonstrat că a canalizat fonduri rusești ilicite în procesul electoral din Moldova. Această sentință a arătat că brațul legii începe să îi ajungă și pe exponenții locali de vârf ai influenței ruse.

În paralel, accentul s-a mutat pe prevenție și protecție proactivă. Autoritățile au consolidat cooperarea între instituțiile de aplicare a legii – poliție, procuratură, Serviciul de Informații și Securitate (SIS) – pentru a opri din start rețelele ilegale de influență. Această colaborare a dus, de exemplu, la demantelarea rețelelor de cumpărare de voturi cu bani veniți pe filiere off-shore (inclusiv criptomonede), înainte ca acestea să poată acționa în alegerile din 2025. Practic, s-a trecut de la o reacție post-factum (după alegeri) la o strategie proactivă de securizare a alegerilor în timp real.

Comisia Electorală Centrală (CEC), recunoscând noile tipare de interferență, și-a îmbunătățit mecanismele de supraveghere a finanțării campaniilor și apărarea cibernetică a infrastructurii electorale. S-a creat un sistem robust de monitorizare a fluxurilor financiare în alegeri (inclusiv a tranzacțiilor prin criptomonede și a donațiilor ascunse), iar platforma informatică de gestionare a alegerilor (SIASA – Sistemul Informațional Automatizat de Stat „Alegeri”) a beneficiat de o revizuire a securității cibernetice, întărindu-se protecția contra atacurilor ce ar putea viza datele electorale. Pe baza noilor împuterniciri legale, CEC a demonstrat vigilență maximă: în 2025 a refuzat înregistrarea „blocului Victoria” – o alianță ad-hoc a forțelor pro-ruse, succesoare ale partidului Șor – argumentând încălcarea legislației de finanțare a campaniilor (sume de proveniență dubioasă).

Un rol esențial în creșterea rezilienței l-au avut societatea civilă și mass-media independentă. Prin investigații sub acoperire, presa liberă a scos la iveală operațiuni secrete: de exemplu, jurnaliștii Ziarului de Gardă, au dezvăluit în octombrie 2024 o vastă schemă rusească de mituire a alegătorilor, în care cetățenilor li se ofereau bani prin conturi deschise la banca rusă Promsvyazbank, pentru a vota împotriva aderării la UE și a susține candidații pro-Kremlin. De asemenea, în 2025, presa a documentat existența unei rețele de influenceri și troli moldoveni plătiți cu fonduri rusești (legați de blocul „Victoria”) care răspândeau propagandă pro-rusă pe TikTok și Facebook. O investigație BBC a scos la iveală o rețea de propagandiști online coordonați direct de la Moscova. Șii mai alarmant, autoritățile au semnalat că Rusia a instruit în secret circa 150 de cetățeni moldoveni în tabere din Serbia și Bosnia, oferindu-le antrenament paramilitar și tactici de destabilizare, cu scopul de a-i folosi drept provocatori violenți în preajma alegerilor parlamentare. Toate aceste dezvăluiri, intens mediatizate de presa independentă, au crescut conștientizarea publicului asupra magnitudinii ingerințelor străine și au pus presiune pe autorități să reacționeze.

Un alt eveniment definitoriu în 2025 a fost extrădarea oligarhului Vlad Plahotniuc. Fostul lider al Partidului Democrat și cel mai influent “păpușar” din istoria recentă a Moldovei, Plahotniuc fugise din țară în 2019, după schimbarea puterii. Ani la rând, încercările de a-l aduce în fața justiției au eșuat. Însă pe 25 septembrie 2025, cu doar trei zile înaintea alegerilor, Plahotniuc a fost adus sub escortă la Chișinău, după ce fusese arestat în Grecia și predat autorităților moldovene. El era căutat prin Interpol pentru implicare în “furtul secolului” – dispariția a 1 miliard de dolari din sistemul bancar în 2014, echivalentul a 12% din PIB-ul țării. Extrădarea lui Plahotniuc a reprezentat un imens succes pentru guvernarea PAS, demonstrând angajamentul față de statul de drept și curățarea sistemului. În același timp, puterea a evitat să politizeze excesiv subiectul în campanie; extrădarea a fost tratată instituțional, pentru a sublinia că nimeni nu este mai presus de lege. Rămâne ca judecătorii și procurorii să confirme așteptările publice, pronunțând o sentință dreaptă în dosarele lui Plahotniuc.

Toate aceste acțiuni arată că, în 2025, Republica Moldova a intrat în alegerile parlamentare mult mai bine pregătită decât în 2024. Se formase un adevărat „scut democratic”: instituții mai vigilente, legi mai clare, o societate civilă activă și sprijin extern, toate menite să apere votul cetățenilor de imixtiuni. Testul decisiv urma să fie ziua alegerilor din toamna anului 2025.

Alegerile parlamentare din 2025: miza supremă și deznodământul

Scrutinul parlamentar din 28 septembrie 2025 a fost, de departe, cel mai important și disputat test electoral al Republicii Moldova de la independență încoace. Miza era enormă: menținerea la putere a forțelor pro-europene și continuarea drumului spre UE, sau revenirea unui guvern pro-rus care ar putea deraia întregul parcurs. Conștienți de importanța momentului, mulți observatori l-au numit „cel mai important scrutin de la 1991”, o alegere între două modele de viitor – Europa sau Rusia.

În perioada premergătoare votului, semnalele de alarmă privind amestecul Rusiei au fost mai sonore ca oricând. Pe 30 iulie 2025, Președinția a convocat Consiliul Suprem de Securitate. În urma ședinței, Maia Sandu a ieșit public și a vorbit despre planurile detaliate de interferență pe care le pregătește Kremlinul: „Rusia vrea să controleze din toamnă Republica Moldova și pregătește o imixtiune fără precedent în alegeri”, a spus ea. Au fost enumerate explicit 10 instrumentele pe care Moscova le-ar putea folosi, printre care: mituirea alegătorilor, atacuri cibernetice, instrumentalizarea religiei, campanii masive de manipulare informațională etc. Un detaliu șocant oferit de președintă a fost cuantificarea finanțărilor ilicite: doar prin criptomonede, „se planifică finanțări de circa 100 de milioane de euro” pentru influențarea alegerilor.

Totuși, datorită conștientizării pericolele existente și a acțiunilor instituțiilor de stat, Kremlinul nu a reușit să-și realizeze planul. Rezultatul votului a adus o surpriză plăcută pentru tabăra pro-europeană. Contrar unor așteptări rezervate, care prevedeau necesitatea unor coaliții fragile, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) fondat de Maia Sandu și al cărui lider, în prezent, este Igor Grosu, a obținut peste 50% din voturi (50,2%) și, implicit, majoritatea absolută a mandatelor în Parlament. Partidul Acțiune și Solidaritate a reușit chiar să adune numeric mai multe sufragii în 2025 decât la triumful din 2021, beneficiind de o participare mai largă a alegătorilor. S-a infirmat astfel teza opoziției că PAS ar fi “pierdut sprijinul în interiorul țării” – dimpotrivă, harta pe raioane a demonstrat că PAS a câștigat în majoritatea covârșitoare a circumscripțiilor. Diferența față de alianța adversă a fost mare, semn că electoratul a pedepsit drastic extremismele pro-ruse apărute în campanie. A fost o victorie răsunătoare asupra principalului său rival, Blocul Patriotic, care a adunat doar ~24%.

Imagine: Ziarul de Gardă

Desigur, narațiunea Kremlinului a fost diferită: autoritățile ruse, negând orice amestec, au acuzat la rândul lor Chișinăul de obstrucționarea votului a sute de mii de moldoveni din Rusia, prin deschiderea a doar două secții de vot acolo. În realitate, decizia de a limita secțiile din Rusia fusese luată din motive logistice și de securitate, mai ales că mulți moldoveni au părăsit Rusia după izbucnirea războiului. La alegerile prezidențiale din 2020 au fost deschise 17 secții de vot, unde au votat aproximativ 14.000 de cetățeni. La alegerile parlamentare din 2021, în aceleași 17 secții, s-au prezentat la urne puțin peste 6.000 de alegători. Prin urmare, deschiderea unui număr mare de secții de vot nu a fost niciodată un argument justificat.

Pe locul secund s-a situat Blocul Electoral Patriotic (BEP), o coaliție ad-hoc de stânga condusă de fostul Președinte Igor Dodon. Blocul “Patriotic” a reunit patru partide proruse – Socialiștii (PSRM), Comuniștii (PCRM), Viitorul Moldovei (al ex-premierului Vasile Tarlev) și Inima Moldovei (al fostei bașcane gagauze Irina Vlah). Trebuie menționat că partidul Irinei Vlah a fost eliminat din competiție chiar înainte de alegeri, din cauza finanțării ilicite. Chiar și așa, BEP a rămas în cursă cu ceilalți trei membri și a obținut 24,2% din voturi (26 mandate). Rezultatul este notabil mai slab comparativ cu scorurile istorice cumulate ale PSRM sau PSRM+PCRM și, probabil, semnifică o erodare a influenței proruse în societate, dar și efectul negativ al asocierea cu personaje compromise. De altfel, imediat după alegeri, “unitatea” Blocului Patriotic s-a dovedit iluzorie – în câteva zile, blocul s-a destrămat. În același timp, dispersarea opoziției proruse în numeroase facțiuni poate fi o tactică deliberată de fragmentare a Parlamentului și de îngreunare a activității majorității PAS. Noul legislativ este, în fapt, cel mai divers din istoria țării, cu nu mai puțin de 8 formațiuni politice (PAS, PSRM, PCRM, Tarlev, blocul Alternativa – format din mai multe partide –, Partidul Nostru condus de Renato Usatîi, precum și Partidul Democrația Acasă, al cărui lider, Vasile Costiuc, a reprezentat surpriza neașteptată a acestor alegeri).

Așadar, alegerile din 2025 au demonstrat, în esență, două lucruri: pe de o parte, că Rusia a ridicat la un nivel record campania sa de interferență în Moldova. Pede altă parte, s-a văzut și că reziliența democratică a Moldovei a atins un nou nivel, suficient pentru a rezista acestui asalt. Eforturile Kremlinului au fost neutralizate în bună măsură prin intervenția instituțiilor. Zeci de scheme ilegale au fost dejucate, sume enorme confiscate, astfel încât ziua alegerilor a decurs liniștit. Ca rezultat, voința populară autentică a prevalat, iar direcția strategică a țării – spre UE – a fost reconfirmată.

Concluzii: lecții de reziliență și drumul înainte

În doar câțiva ani, Republica Moldova a parcurs un drum dificil, dar încurajator: de la vulnerabilitatea acută în fața atacurilor hibride la o poziție mult mai întărită de apărare democratică. Seria de trei scrutine desfășurate între toamna lui 2024 și toamna lui 2025 – un referendum constituțional, alegeri prezidențiale și alegeri parlamentare – a reprezentat un maraton al rezilienței pentru cel mai mic stat ca populație și suprafață din regiunea estică a Uniunii Europene. Fiecare dintre aceste exerciții democratice a fost ținta unor ingerințe masive din exterior, orchestrate de Rusia, însă răspunsul Moldovei a evoluat și s-a îmbunătățit de la o etapă la alta.

Progresele Republicii Moldova în ultimii cinci ani pot fi măsurate nu doar prin retorică politică, dar și prin indicatori internaționali obiectivi. Între 2020 și 2025, Moldova a avansat semnificativ în clasamente pentru calitatea democrației și bunei guvernări. În Indexul Libertății Presei publicat de Reporteri Fără Frontiere, Moldova a urcat spectaculos de la locul 91 în 2020 la locul 35 în 2025. În clasamentul Transparency International privind percepția corupției, țara noastră a avansat de pe locul 115 în 2020 la poziția 75 în 2025, pe fondul reformelor anticorupție și relansării unor anchete blocate de ani întregi. Iar în Global Gender Gap Index publicat de Forumul Economic Mondial, Moldova s-a clasat pe locul 7 la nivel mondial — o performanță istorică, reflectând echilibrul de gen în funcțiile publice și o schimbare de mentalitate vizibilă.

În general, experiența Moldovei din ultimii ani oferă lecții prețioase despre reziliența democratică în fața amenințărilor hibride. Lupta nu se dă doar pe terenul prevenirii dezinformării, ci și pe terenul percepțiilor publice. Nu este suficient ca statul să demonteze minciunile propagandei ruse; este crucial să construiască și o contra-narațiune pozitivă, care să inspire încredere cetățenilor în propriul destin. Un exemplu grăitor a avut loc de Ziua Independenței, pe 27 august 2025, când trei lideri occidentali de prim rang – președintele Franței, cancelarul Germaniei și premierul Poloniei – au venit la Chișinău și au vorbit în limba română în fața mulțimii adunate în Piața Marii Adunări Naționale. Emmanuel Macron, Donald Tusk și Friedrich Merz au elogiat curajul moldovenilor, au promis sprijin pe drumul european și i-au îndemnat pe oameni să nu lase“Rusia să se întoarcă aici”. Această validare externă – lideri europeni vorbind românește despre viitorul comun al Moldovei în UE – a contracarat eficient retorica fatalistă promovată de Kremlin precum că occidentul va abandona Moldova.

Ajutorul și solidaritatea internațională au întărit considerabil capacitatea de rezistență a țării. Faptul că UE a tratat securitatea și reziliența Moldovei ca pe o prelungire a propriei sale securități – lansând o misiune dedicată, semnând un Parteneriat de Securitate și oferind susținere financiară, inclusiv prin intermediul Planului de Creștere (Growth Plan) – a adus resurse, expertiză și garanții politice de neprețuit. Sprijinul concret al României și al altor state în momentele critice (alimentarea cu energie electrică în iarna 2022, schimbul de informații despre amenințări, susținerea procesului de aderare la UE) a demonstrat populației că alegerea europeană vine la pachet cu sprijin tangibil.

Privind înainte, provocările pentru Moldova nu se termină aici. Federația Rusă, probabil nu va renunța să submineze parcursul pro-occidental al Chișinăului. Ne putem aștepta la noi tactici de amestec, de la exploatarea nemulțumirilor economice până la divizarea societății pe teme identitare. De asemenea, se observă că propaganda rusă își poate schimba vectorul, dacă înainte promova figuri politice fidele (Dodon, Șor), după eșecul acestora ar putea miza pe noi agenți de influență mai greu de detectat, poate chiar infiltrați în tabăra declarativ pro-europeană. În acest sens, vigilența autorităților trebuie să rămână ridicată. Continuarea reformelor interne – în special în justiție și economie – va seca terenul fertil al dezinformării.

Comunitatea europeană, la rândul ei, are de învățat din cazul Moldovei. Metodele folosite de Rusia în Moldova (de la finanțări opace ale partidelor, la dezinformare online, atacuri cibernetice și coruperea directă a votanților) nu sunt unice țării noastre, ci se regăsesc într-o formă sau alta și în democrațiile occidentale.

În concluzie, Moldova anilor 2022–2025 a demonstrat că o țară mică, aflată în prima linie a războiului hibrid, nu este condamnată la eșec. Dimpotrivă, poate rezista, se poate adapta și poate progresa. Cheia acestui parcurs a fost îmbinarea fermității față de cei care atacă democrația cu un mesaj de speranță și încredere adresat propriilor cetățeni. Republica Moldova nu doar că a ales direcția europeană, ci a apărat-o în condiții extrem de dificile, transformând presiunea externă într-un catalizator pentru reforme, coeziune și maturizare democratică. Pentru Republica Moldova, anul 2025 s-a încheiat cu mai multă stabilitate, mai multă încredere și cu un orizont mai luminos decât părea posibil cu doar câțiva ani în urmă.

Lista de referințe: