Articol de opinie semnat de Igor Zaharov: Expert asociat al Mișcării civice "Inițiativa Europeană ".

În noaptea de 6 spre 7 martie, efectele agresiunii ruse din Ucraina s-au resimțit din nou în Republica Moldova. Atacul cu rachete și drone asupra complexului hidroenergetic din apropierea orașului Novodnistrovsk, în Ucraina, a declanșat scurgeri masive de uleiuri tehnice și alte produse petroliere în râul Nistru. Peste doar câteva zile, pelicula a ajuns pe teritoriul nostru, iar analizele de laborator au confirmat depășiri ale concentrațiilor admisibile.A urmat un scenariu dificil pentru orice țară: sistarea captărilor de apă, localități fără apă la robinet, interdicții de pescuit, mobilizare de urgență și anxietate colectivă în jurul unei resurse de bază, care oferă apă potabilă pentru circa 80% din populație.

Acest episod arată clar că războiul rus nu mai este un fenomen limitat geografic. Efectele sale se propagă prin infrastructură, prin resurse naturale și prin sisteme interconectate. În cazul Republicii Moldova, aceste efecte se resimt direct, chiar dacă țara nu este implicată militar.

În fața acestui risc, autoritățile de la Chișinău au activat Mecanismul European de Protecție Civilă. Instituit în 2001, Mecanismul European de Protecție Civilă urmărește să îmbunătățească prevenirea, pregătirea și reacția la dezastre; el cuprinde statele membre ale UE și zece țări participante, inclusiv Moldova. Funcționarea lui este relativ simplă: statul afectat transmite o solicitare clară privind necesitățile, iar celelalte state răspund cu resurse, echipamente și expertiză. 

În practică, acest mecanism a funcționat rapid. În doar câteva ore, sprijinul a început să fie coordonat și direcționat către Republica Moldova. Au fost mobilizate echipe specializate, echipamente pentru monitorizarea și gestionarea calității apei, precum și expertiză tehnică necesară pentru a evalua situația și a limita riscurile. Țara noastră a putut folosi acest mecanism datorită faptului că anterior am făcut pași concreți de integrare instituțională. În 2023, Republica Moldova a semnat acordul prin care a devenit stat participant, iar mecanismul a intrat deplin în vigoare pentru noi de la 1 ianuarie 2024.

Sprijinul a venit atât prin mecanismul european, cât și prin intervenții rapide din partea statelor partenere. România a fost, din nou, primul umăr pe care ne-am sprijinit. Contribuția sa a inclus echipamente pentru scurgeri petroliere și chimice, bariere și materiale absorbante, plus o echipă de specialiști care să le instaleze și să le opereze. Unele livrări au inclus mii de kilograme de material absorbant și sute de metri de baraje și role absorbante. Nu este pentru prima dată când România reacționează rapid în astfel de situații, ceea ce arată încă o dată că este principalul sprijin al Republicii Moldova în momente critice.

De asemenea, prin mecanism, au venit contribuții europene concrete: Belgia a furnizat baraje plutitoare, echipamente pentru colectarea produselor petroliere de la suprafața apei și rezervoare pentru stocarea reziduurilor; Slovacia a expediat baraje de reținere, pompe, un agent ecologic pentru neutralizare și containere pentru apă; Luxemburg a oferit generatoare de mare capacitate. În plus, serviciile de imagini satelitare ale UE au fost activate pentru detecție și monitorizare a poluării.

În urmă cu câțiva ani, un astfel de incident ar fi fost gestionat mult mai dificil. Ar fi fost nevoie de contacte individuale cu diferite state, de timp pentru mobilizarea resurselor și de soluții improvizate. Astăzi, există un mecanism clar, testat și funcțional, care permite reacții rapide și coordonate.

Cazul Nistrului mai evidențiază un aspect important: conceptul de securitate s-a extins. Nu mai vorbim doar despre apărare militară, ci și despre protecția infrastructurii critice, a resurselor de apă și a sistemelor energetice. Atacurile asupra unei centrale din Ucraina pot afecta direct viața de zi cu zi a cetățenilor din Republica Moldova. Această interdependență redefinește modul în care trebuie înțeleasă securitatea în regiune.

În același timp, este necesar să fie clarificată responsabilitatea pentru astfel de situații. Incidentul de pe Nistru nu a apărut în mod spontan și nu poate fi tratat ca un simplu accident. El este o consecință directă a acțiunilor militare ale Federației Ruse asupra infrastructurii ucrainene. În absența acestor atacuri, riscurile pentru alimentarea cu apă în Republica Moldova nu ar fi existat. Pentru societate, această claritate este importantă. Dacă nu spunem clar de unde vine problema, riscăm să ne obișnuim cu ea.

Din perspectivă mai largă, acest episod poate fi privit și ca un exemplu concret al beneficiilor integrării europene. Procesul de aderare nu înseamnă doar reforme administrative sau ajustări legislative, ci și acces la instrumente care funcționează în situații reale de criză. Mecanismul de Protecție Civilă este unul dintre aceste instrumente.

În final, incidentul de pe Nistru oferă o altă lecție importantă: într-un context regional marcat de instabilitate, capacitatea de a răspunde rapid la crize depinde tot mai mult de apartenența la sisteme de cooperare funcționale. Pentru Republica Moldova, apropierea de familia europeană și avansarea procesului de aderare la blocul comunitar încep deja să producă efecte concrete.

Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția mișcării civice Inițiativa Europeană.