
7 aprilie 2009: revoluția pro-europeană furată. De ce Republica Moldova nu-și mai permite să rateze termenul 2028?
Editorial de Daniel Vodă pentru Mișcarea civică „Inițiativa Europeană”
La 7 aprilie 2009, în Republica Moldova s-a văzut, poate pentru prima dată atât de clar, ruptura dintre instinctul democratic al societății și reflexele unui sistem care nu înțelesese că istoria pornise deja în altă direcție. Pentru mulți cetățeni, mai ales pentru tineri, acel moment a fost unul de trezire politică și morală. A fost ieșirea la suprafață a unei generații care nu mai voia frică, minciună și captivitate geopolitică. A fost, în esență, o revoluție pro-europeană cu slogan binecunoscut în Europa: „Refuz! Rezist! Sunt anticomunist”.
Dar a fost și o revoluție furată. Furată nu pentru că ideea europeană a dispărut. Dimpotrivă, ea a rămas vie și a crescut. A fost furată pentru că energia acelui moment nu a fost transformată suficient de repede într-o reconstrucție strategică a statului. Am avut alternanțe de putere, discursuri mari și promisiuni istorice, dar am amânat prea mult deciziile grele: curățarea instituțiilor, desprinderea reală de dependențele toxice, ieșirea din ambiguitatea geopolitică, fraudă bancară și statul captiv. De aceea, după alegerile parlamentare decisive din anul trecut, anul 2028 este privit de societate dincolo un termen tehnic din calendarul negocierilor cu Uniunea Europeană. Este un test de maturitate și coeziune socială.
Președintele Finlandei, Alexander Stubb, spunea simplu și lucid că politica externă se bazează pe trei piloni: valori, interese și putere. Pentru Republica Moldova, formula aceasta spune foarte mult. Noi avem, în mod clar, valori și interese. Valorile noastre sunt libertatea, democrația, statul de drept, demnitatea umană. Interesele noastre sunt pacea, securitatea, dezvoltarea și aderarea într-un spațiu de prosperitate și reguli.
Puterea, în sensul dur al cuvântului, este de regulă luxul actorilor mari. Dar tocmai aici începe inteligența unei țări mici: capacitatea noastră de a transforma cooperarea în influență și diplomația în relevanță.
În acest context, votul recent al celor 60 de parlamentari pentru denunțarea acordurilor de bază ale CSI este o corecție strategică întârziată, dar necesară. Este evident că nu pierdem locuri de muncă pentru că ieșim din CSI. Economia Republicii Moldova este deja conectată la Uniunea Europeană. Datele comerciale arată că UE este de departe principalul partener comercial al Moldovei, iar în 2025 circa 67% din exporturile moldovenești au mers spre piața europeană în comparație cu 4,5% în CSI, dintre care 1,5% - Rusia.
Nu pierdem piață de desfacere. O economie sănătoasă exportă acolo unde există reguli, predictibilitate și respect pentru contracte. Embargourile la vinuri și fructe, șantajul energetic și utilizarea comerțului ca armă politică au arătat exact opusul acestei logici. Apartenența noastră la CSI nu ne-a ferit de presiunile Rusiei, de războiul cognitiv în desfășurare, de instrumentalizarea regiunii transnistrene sau a autonomiei găgăuze împotriva Chișinăului, de încercările de polarizare internă pe criterii de limbă, identitate sau apartenență religioasă și de atacurile constante asupra securității noastre.
Cooperarea cu Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan sau alte țări poate continua bilateral, pragmatic, pe bază de interes reciproc. Georgia a părăsit CSI în 2009, după invazia rusă din 2008. Ucraina și-a redus dramatic participarea și a denunțat în mod repetat acorduri după agresiunea rusă începută în 2014 și accelerată după invazia la scară largă.
De ce acum? Pentru că viitorul economic, instituțional și politic al Republicii Moldova este acolo unde sunt investițiile, fondurile de dezvoltare, standardele și piețele credibile. Iar acestea sunt în Uniunea Europeană. Planul de creștere al UE pentru Republica Moldova, în valoare de până la 1,9 miliarde de euro pentru perioada 2025 - 2027, este dovada concretă că Europa finanțează transformarea țării noastre. În martie 2026, Chișinăul a primit și a doua tranșă, după implementarea unui nou pachet de reforme. Acesta este punctul care trebuie înțeles bine: Uniunea Europeană oferă oportunitatea, dar misiunea Republicii Moldova este să o transforme în realitate.
UE înseamnă mai mult decât beneficii economice. Înseamnă o comunitate de valori. Libertate. Democrație. Stat de drept. Tocmai de aceea termenul 2028 trebuie respectat. Dincolo de sloganul politic, este o uriașă fereastra de oportunitate istorică. Chiar în analizele publicate de Inițiativa Europeană se observă limpede că 2028 este văzut ca anul-țintă pentru semnarea tratatului de aderare, tocmai pentru ca etapa ratificării să poată urma într-un orizont realist până în 2030. O reconfirmă și susținerea publică; un sondaj recent ATES, desfășurat în Republica Moldova și în diasporă, arată că 62,1% dintre respondenții din Republica Moldova ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar în diasporă susținerea ajunge la 84,3%.
Fereastra aderării la UE privește spre România. Semnalul venit recent de la București, prin declarația președintelui României, Nicușor Dan, că România va continua să sprijine integrarea Republicii Moldova în UE și „integrarea celor două economii” arată ca o concretizare de paradigmă: de la sprijin politic, la integrare economică reală. Asta înseamnă interconectare de infrastructură, investiții transfrontaliere, energie, logistică, companii, proiecte comune și o apropiere care produce efecte în viața de zi cu zi. Republica Moldova devine astfel nu doar o temă de solidaritate pentru România, ci o constantă strategică pe agendă publică și privată.
Crizele recente cu care s-a confruntat țara confirmă această logică. Rusia cunoaște foarte bine vulnerabilitățile Republicii Moldova și le exploatează, inclusiv prin atacuri asupra infrastructurii energetice din Ucraina, prin care să țintească țara noastră. După atacurile de la sfârșitul lunii martie, autoritățile de la Chișinău au vorbit despre riscuri serioase pentru stabilitatea energetică, iar Energocom a gestionat un deficit comercial de aproximativ un sfert din consumul zilnic. Mi-aș dori ca fiecare cetățean să cunoască că situația a fost depășită datorită partenerilor din Ucraina, România, Ungaria, Slovacia și Polonia, ultimele patru - state membre ale UE. Dar tot aici se vede și direcția bună: interconectare cu România, coordonare cu Ucraina, piață europeană, diversificare, surse locale și dezvoltarea energiilor regenerabile. În premieră, în aprilie 2026, Republica Moldova are 1 gigawatt de capacități instalate de regenerabile. Aceasta este direcția pentru securitatea energetică reală.
Pe Nistru, lecția este la fel de clară. Contaminarea produsă după atacurile rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene a generat alertă de mediu în bazinul Nistrului. Parlamentul a condamnat explicit Rusia, Guvernul a instituit alertă de mediu și a activat mecanismul european de urgență, la care suntem eligibili ca țară candidată la aderare, iar instituțiile continuă documentarea prejudiciilor. Aici diplomația Republicii Moldova are o misiune majoră: să transforme o dramă ecologică într-un dosar solid de responsabilitate internațională pentru prejudiciu transfrontalier. Cu alte cuvinte, diplomația înseamnă capacitatea de a lega crizele noastre de mecanismele europene și internaționale de sprijin, de a explica partenerilor de ce securitatea Republicii Moldova este parte a securității europene, de a transforma vulnerabilitatea în cauză legitimă și cooperarea în rezultat. Pentru o țară mică, diplomația inteligentă este una dintre puținele forme de putere.
De aceea, 7 aprilie 2009 trebuie recitit astăzi nu doar ca o memorie, ci ca un avertisment. O generație a ieșit atunci în stradă pentru un alt viitor. Ar fi nedrept, și strategic iresponsabil, să ratăm din nou momentul. Ieșirea din CSI nu rezolvă singură totul. Nici sprijinul UE nu poate substitui munca noastră internă. Dar împreună, aceste lucruri arată că Republica Moldova a început, în sfârșit, să-și pună busola în direcția corectă, iar sloganul generației 7 aprilie 2009 poate fi actualizat: „Refuz! Rezist! Sunt pro-european convins”. 2028 este obligația noastră față de cei care am crezut în libertate la 7 aprilie, față de oamenii care vor siguranță, locuri de muncă, apă curată, energie stabilă și instituții care îi respectă. Este o clacă națională în care fiecare trebuie să fie chemat ca să știe cu ce poate ajuta, pentru că de data aceasta să izbutim împreună.
Daniel Vodă este expert asociat în politică externă și comunicare strategică la Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). În perioada 2020 - 2025 a fost purtător de cuvânt al Guvernului și Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene.
Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția mișcării civice Inițiativa Europeană.
Alte noutăți